Constatare de deces

Cică n-a fost accident,
Ci un fapt premeditate,
Că s-a-ntors din Occident
Unde-a fost asigurat.

Însă azi s-a spânzurat,
C-ustensile de resort,
Care, lucru necurat,
Toate erau de import.

Şi frânghia, şi săpunul,
Folosite ca support,
De la noi, numai nebunul,
Care-i mort.

Cred c-a fost de vină criza,
Cu-ale ei purtari haine,
Cea adusă cu valiza
Chiar de el, din ţări străine.

Multă minte, dac-avea,
S-o fi spânzurat pe ea!



Constat de décés

Ce ne fut pas un accident,
Mais un fait prémédité.
Il revenait de l’Occident
Où il avait travaille.

Au fait du jour il s’est pendu;
Il est mort, mais attention,
Tous ses biens, bien entendu,
Etaient de l’importation,

Du savon jusqu'à la corde,
Utilisés comme support.
De chez nous, miséricorde,
N’est que le mort.

Ce n’est la faute qu’à la crise,
Bien méchante et sans pitié,
Qu’il amena dans sa valise
Lui-même, de l’étranger.

Ah ! Mais il devait comprendre :
C’est la crise qu’il aurait du pendre !

Câinele pacient

Un câine inteligent,
La picior având fractură,
Într-o zi ducea în gură
Un pachet de ţigări Kent.

Dar în drum spre dispensar,
Îl ascunse sub bărbie,
Ca lumea să nu mai ştie
Că-l dă la veterinar.

Medicul, justiţiar,
Nu s-a mai putut abţine,
Şi îi zise: - Ce-i cu tine
De-mi aduci ţigări în dar?

Când trăia stapânul tău
Le-atot dat ţigări şi bani
La unii medici umani,
Dar tot a sfârşit-o rău.

I-aţi pachetul înapoi!
- Doctore, spuse Grivei,
Tu eşti mai uman ca ei!
Cum să nu te iubim noi?

Astăzi doar veterinarii
Pot să vindece avarii.


Le Chien patient

Un chien bien intelligent
Qui avait une passe cassée
S’en allait par la chaussée
Avec un paquet de Kent.

Il se rendait au dispensaire
Les cigarettes sous le collier,
Cadeau qu’il voulait donner
Au docteur vétérinaire.

Le médecin, un brave homme,
Etonné, lui demanda :
- Dis, donc, qu’est-ce que c’est que ça,
Pourquoi ce Kent, dis-moi, en somme?

Au docteurs humains, ton maître,
Bien malade, de son vivant,
Donna maints cadeaux et argent,
Mais arriva devant le prêtre.

Reprends, donc, tes étrennes !
Docteur, lui dit le toutou,
Tu es le plus humain de tous !
C’est pourquoi les bêtes t’aiment.

Seuls les vétérinaires, hommes sages,
Peuvent réparer les dommages !

Moartea unui erete

Ieri, o ciocănitoare,
Pe un stâlp de telegraf,
Căutând vieţuitoare,
Scotea cu ciocul praf
Din lemnul cel inert,
Bătând în ritm alert.
Mai sus, un mic erete,
Ce-avea-n supraveghere
Afaceri şi secrete
Din plaiuri şi unghere,
Îşi zise : « E-o cucoană,
Dar cred că-i o spioană,
Altfel de ce insistă
Să bată un mesaj,
Ca o telegrafistă?”
Şi se lăsă-n picaj,
Ca să o prindă-n ghiare.
Dar s-a lovit, se pare,
De sârmele de-aramă,
Murind, de bună seamă.

Vedeţi un prost cum moare,
Pentru-o ... ciocănitoare?


La mort d’un vautour

L’autre jour, un gros pivert,
Sur un poteau de télégraphe,
Avec son bec cherchait des vers
Mais trouvait de la poussière,
De la pourriture inerte,
En frappant au rythme alerte.
Un petit vautour, hissé plus haut,
Avait la tâche de surveiller
Des affaires et des secrets.
Pensa-t-il : « Cette compagnonne
Doit être une espionne.
Je vois qu’elle insiste
A taper ce message
Comme une télégraphiste. »
Et il tomba en vol piqué,
Ayant l’air bien agressif,
Pour la prendre dans ses griffes.
Mais se heurta aux fils de cuivre,
Et la mort vint s’ensuivre.

C’est, sans doute, la mort stupide,
Réservée aux gens stupides.

Minuni

La Nunta din Galilei,
Iisus, Fiul cel Divin,
A făcut din apă, vin.
Dar şi la “Mileniul 3”
Ieri, părintele Berlic,
Printr-un cunoscut tipic,
Când era la o agapă,
Transformase vinu-n apă.

.........................................

Nu credeam că e posibil
Să faci vinul reversibil,
Să-i înlături din mireasmă
Ca să faci din el ... agheasma!

12.11.2010