Asociatia Culturala Mileniul 3

Asociatia Culturala Mileniul 3 din Rosiorii de Vede este fondata de un grup de iubitori de literatura si alte arte, care incearca sa lupte impotriva eliminarii lecturii dintre preocuparile omului contemporan.


Nu sunteti conectat. Conectati-va sau inregistrati-va

Nasu' Napoleon

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos  Mesaj [Pagina 1 din 1]

1 Nasu' Napoleon la data de Lun Iun 21, 2010 12:28 pm

Nasu' Napoleon

Înainte de a apăsa pe clanţă, Virgil Stancu repetă, în gând, discursul pe care avea să i-l servească soţiei pentru a-şi justifica întârzierea; nu putea să spună că rămăsese până la ora unu din noapte la o băută cu amicii: trebuia inventat ceva mai bun, un pretext “beton” care să o impresioneze pe tânăra mămică.
- Am avut inspecţie de la regională şi a trebuit să stau pe lângă ei! deşertă Virgil dintr-o suflare.
Mirela îşi ridică, obosită, ochii din carte.
- Ştiu, aşa mi-ai spus şi data trecută când aţi stat la Buruiană. Noroc c-a trecut mama pe la noi şi l-a luat p-ăla micu… Tu ai uitat că am mâine examen la sintaxă? Cu “Teroristu”?
Virgil îşi aminti, stânjenit, că plecând la serviciu promisese că va reveni devreme. Sentimentul de vinovăţie se accentuă. Nu numai că întârziase, dar mai trebuia şi să-i anunţe nevestei că unul dintre colegi se rugase de el să-i împrumute un milion, iar el, influenţat de bere, nu ştiuse cum să refuze. Probabil că tot berea îi dădu curajul sa atace:
- M-a rugat un coleg… să-i dau un milion pentru o lună… îngăimă Virgil, luând o poziţie de autoapărare.
Dar, spre mirarea lui, soţia reacţionă calm:
- Dă-i!
- Un milion?
- Dă-i-l. Poate vede Dumnezeu că vreau să fac o faptă bună şi mă ajută mâine la examen…
- Dar de ce te temi aşa de sintaxa aia? întrebă soţul. E chiar aşa de grea?
- Se vede că n-ai lucrat cu Stancu “Teroristu”, suspină Mirela. La ăsta, sau ştii, sau pici! Cu el nu ţine nimic: nici vrăjeală, nici plocon…
- Stancu? De unde e tipu’ăsta?
- Nu-i din oraş… n-are nici un fel de rude pe-aici, aşa că nu spera… Nu ştie altceva decât meseria lui şi motocicletele…

*

A doua zi, prima persoană pe care o zări Mirela pe peronul micii gări Suburbiu, de unde urma să ia trenul spre reşedinţa de judeţ, a fost profesorul Stancu. Rezemat de o balustradă, cu nelipsitu-i “diplomat” negru în mâna stângă, “Teroristu” citea din revista “Motorcycle”, absent la ce se petrecea în jurul său. Studenta, însă, având impresia că, din spatele ochelarilor fumurii, ochii profesorului erau aţintiţi asupra ei, se simţi obligată să îl salute înainte de a se integra grupului de colege care aşteptau trenul.
- ‘Nă ziua! răspunse, cu un mormăit, profesorul, tresărind şi aruncând înspre Mirela o privire pe care aceasta o consideră “ucigaşă”.
- Parcă avea lasere în loc de ochi! le spuse ea colegelor.
La sosirea trenului, numeroşii călători se repeziră la uşi. Închizând, cu regret, revista, profesorul aşteptă, mascându-şi cu greu nerăbdarea, să urce toţi grăbiţii, cocoţându-se, apoi şi el la prima uşă a vagonului de după locomotivă, cu servieta într-o mână şi revista în cealaltă. Ajuns pe culoar, el vru să intre în primul compartiment, dar fu descurajat de uniforma unui ceferist care parcă păzea intrarea.
- Rezervat!
Iritat şi dezamăgit, Stancu renunţă să mai caute un loc. Se opri în dreptul celui de-al doilea compartiment, puse “diplomatul” jos şi deschise revista.
Studentele fuseseră mai norocoase. Profitaseră de talentul Danielei, cea mai descurcăreaţă dintre ele pentru a se înghesui toate nouă într-un compartiment şi îşi scoaseră imediat din genţi cursurile de sintaxă, să mai “îngraşe, niţel, porcul”.
Trenul porni cu o smucitură, care îl dezechilibră pe Stancu. Căutând, disperat, un punct de sprijin, profesorul se lovi cu zgomot de o uşă de compartiment.
Studentele, speriate de buşitură, îşi stăpâniră, cu greu, un ţipăt: la câţiva centimetri de ele, dincolo de geamul uşii, frecându-şi cotul stâng, se vedea “Teroristu”! Fără să gândească prea mult, Mirela îl invită pe Stancu în compartiment; imediat se eliberă un loc pentru noul intrat, fetele strângându-se una în alta, de parcă subţiate de teamă la apariţia examinatorului.
Acesta se aşeză, fără să dea nici un semn că şi-ar fi recunoscut studentele, şi se adânci, din nou, în lectura revistei. Tinerele se concentrară şi ele asupra notiţelor, neîndrăznind să sufle nici un cuvânt.
Liniştea fu întreruptă de intrarea controlorului. Stancu îi dădu, plictisit, biletul, apoi păru să uite complet de existenţa celor de lângă el.
Terminând de însemnat biletele şi după ce aruncă o privire rapidă la bancnota împăturită pe care i-o “pasase” Daniela, controlorul se opri la permisul Mirelei.
- De ce nu l-ai făcut, domnişoară? întrebă el pe un ton ridicat, făcându-l pe Stancu să tresară, iar pe Mirela să simtă un fior în stomac: precis avea să-l supere pe “Terorist” cu permisul ei!
Tânăra şopti:
- E făcut, uitaţi…
- Las’ că vă ştiu ieu p-astea, spuse ceferistul, vorbind şi mai tare. Vreţi să călătoriţi de-o mie de ori cu un permis! Că d-aia puneţi ştampila mişcată! Tre’ să cumperi bilet în tren! Douăşuna dă mii! Vă-nvăţ ieu minte, auzi?
Cu teamă de a-l deranja pe profesor, Mireal renunţă să mai parlamenteze. Îşi deschise poşeta pentru a căuta bani potriviţi.
Controlorul, însă, se simţea obligat să educe masele.
- Că dacă toţi s-ar apuca să înşele cefereul, ca tine, unde-am ajunge? continuă el să ţipe. Tot felul de nesimţiţi care fură pe toată lumea!
Mirela găsi banii şi îi întinse omului în uniformă, în timp ce colegele ei îl priveau îngrijorate pe Stancu. Acesta se trăgea, nervos, de ochelari, apoi, scrâşnind din dinţi, închise revista, aşteptând să se facă linişte.
- Ce mi-ai dat aici? Ieu ţ-am cerut douăştrei dă mii şi tu mi-ai dat mai puţân…
Exact în acel moment, trenul frână violent, intrând într-o zonă de restricţie de viteză.
Roşu de furie, profesorul trânti un pumn în servieta sa diplomat şi se adresă controlorului:
- Decât să ţipaţi atâta, mai bine aţi avea grijă să meargă trenurile astea ca lumea! Plăteşti atâţia bani ca să călătoreşti fără confort şi să ajungi cu întârziere!
Surprins de această intervenţie, controlorul răspunse, răsfoindu-şi carnetul de bilete:
- ‘Mneata să-ţi vezi de-ale tele! Nu vezi c-am treabă? Tre’ să-i dau bilet lu asta, n-am timp să stau de vorbă. Ce, ieu-s Napoleon, să fac două lucruri în acelaş timp?
- Napoleon a fost om deştept, domnule, nu naş! îi răspunse profesorul.
Controlorul reuşi, cu greu, să ţipe, în timp ce lua de la Mirela o hârtie de o sută de mii:
- Jâgnire-n egzerciţiul funţiunii! Mai mărunt n-ai? Eu nu-s naş, sunt şăf dă tren. Chem poliţia!
- N-ai decât să chemi şi garda de la Waterloo! spuse Stancu, la fel de tare, făcându-le pe studente să tremure. Dacă se enerva pe drum, oare ce va face la examen?
Controlorul, mânios, ieşi, dar se întoarse după câteva clipe, însoţit de un bărbat în civil. Stancu îşi deschisese iarăşi revista.
- Poliţia T. F. Ce se întâmplă aici? întrebă omul, arătându-şi insigna.
- Nimic, nimic! se repeziră studentele.
- Ăla dă colo! M-a jâgnit! M-a făcut naş!
- A, dumneavoastră? Legitimaţia de călătorie şi buletinul, vă rog!
Profesorul, stăpânindu-se cu greu, îi întinse cele cerute.
- Păi are bilet, mă. De ce m-ai chemat? se miră poliţistul, întorcându-se către controlor.
- Are, da’ m-a jâgnit că i-am vândut bilet lu’ aia, explică acesta.
- Cui?
- Lu’ fata asta.
- Păi n-are permis? N-o cunoşti?
- Nu. I-am luat banii şi uite, îi dau restul de la sută… spuse el, depunând nişte bani în mâna Mirelei; da’ ăla…
- Bine, bine, îl calmă poliţistul. Hai să mergem… Să nu-i mai spuneţi naş, domnule, îşi face şi el datoria…
- Prost! replică profesorul, dar poliţistul făcu pe surdul.
Cei doi ieşiră din compartiment. Mirela îşi puse în poştă biletul şi numără de două ori cei 97. 000 de lei primiţi rest. Profesorul Stancu îşi reluă lectura din “Motorcycle”, iar studentele din caietele de notiţe. Trenul continua să se târască spre destinaţie.
În liniştea care se aşternuse, din compartimentul vecin se auzi clar:
- N-o cunoşti, tâmpitule? Şi doar bărbatu-său ţi-a dat milionul ăla azi-dimineaţă!

Nota editorului: Ne-am interesat la Facultatea de Filologie. În ziua cu pricina, domnul profesor Emilian Stancu a fost de o bună dispoziţie neobişnuită. Toţi studenţii au promovat examenul de sintaxă cu note mari.

Vezi profilul utilizatorului

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus  Mesaj [Pagina 1 din 1]

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum