Asociatia Culturala Mileniul 3

Asociatia Culturala Mileniul 3 din Rosiorii de Vede este fondata de un grup de iubitori de literatura si alte arte, care incearca sa lupte impotriva eliminarii lecturii dintre preocuparile omului contemporan.


Nu sunteti conectat. Conectati-va sau inregistrati-va

Inventia

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos  Mesaj [Pagina 1 din 1]

1 Inventia la data de Lun Aug 02, 2010 7:05 am

Pretext. Big Brother: emisiune de divertisment propusă pentru prima dată de televiziunile americane, care prezintă, fără a o regiza, viaţa unei comunităţi. Populară şi în România în anul 2001 prin iniţiativele PRO-TV “Vara ispitelor” sau “Căsătorie în direct”, revenit apoi, sub licenţă, la Prima TV ...
Text:
INVENŢIA


- Dacă mărim puţin intensitatea…parcă începe să…
- Dom’ profesor, să nu fie periculos !
-Este! răspunse bărbatul mai varstnic. Orice invenţie este periculoasă; şi a noastră prezintă o doză de risc…dar aşa e ştiinţa, mai cere şi sacrificii!
- Da, replică tânărul, numai că nu e nevoie să suprasolicităm generatorul.Am putea să construim un aparat optic pentru a mări concentraţia adăugată a lentilelor, şi asta fără nici un risc !
Profesorul rămase cu mâna suspendată langă sofisticatul aparat .
- Cum?!…Cum?!…Cum e mi-a venit şi mie ideea asta ? Mă, pacoste mică, eşti un geniu !
Vizibil emoţionat de laudele bătrânului, asistentul vorbi din nou :
- Cred că am putea construi un fel de suport optic…ştiţi…să punem mai multe lentile…am calculat eu…concentraţia lor se însumează.
- Da, e logic ce spui tu, de fapt e foarte just ! Ştii ce, dacă vrei să te iau coautor, ia fă tu o schiţă, du-te la ateliere şi până mâine să-ţi facă ăia aparatul ! Eu mă şi apuc să pregătesc lentilele…Hai, pleacă odată, ne vedem maine.
Rămas singur, profesorul Chifor îşi frecă, bucuros, mâinile. O adevărată mină de aur, băiatul ăsta, Bunea. Il remarcase încă de la primele seminare din anul întâi. Mereu căuta soluţii proprii, evitând să meargă pe căi bătătorite. E drept că multe din ideile lui erau prea ciudate, parcă înaintea timpului, dar, în majoritate, propunerile lui ajungeau în noile cărţi ale profesorilor universitari. După absolvire, Chifor îl reţinuse la institut. Salariul nu era grozav, de, ca în învăţămantul superior, dar măcar avea şansa să cerceteze,să inoveze, să inventeze, să-şi valorifice ideile. Şi iată că Bunea venise cu ideea aparatului care avea să revoluţioneze tehnica culegerii de informaţii. Nu va mai fi nevoie de agenţi care să-şi rişte viaţa pentru a implanta camere de luat vederi şi microfoane. Un simplu calculator conectat la Chi-Bun 1 (aşa cum se va numi aparatul lor) şi orice obstacol opac va deveni transparent, iar imaginile şi sunetele captate vor fi transformate în program de calculator. Principiul era simplu : un generator va produce un tip nou de radiaţii, inventate de Chifor. Asemeni razelor Roentgen, radiaţiile Chifor vor străbate orice corp, indiferent de starea de agregare şi de componnţa lui chimică. Ba mai mult, ele vor fi capabile să transporte imagini şi sunete, convertibile în semnal electric, susceptibil de a fi prelucrat pe calculator. Până la acest punct, invenţia aparţinea în cea mai mare măsură profesorului. Dar iată că Bunea descoperise şi capacitatea ochiului omenesc de a percepe radiaţiile Chifor, ajutat doar de o lentilă, care ar trebui să aibă în componenţă o substanţă specială, inventată de el. Muncise mult tânărul asistent la obţinerea lentilei, dar până în acea zi mai rămăsese o problemă nerezolvată : aceea a concentraţiei de bunită în sticlă; lentila de concentraţie maximă nu era, din păcate, suficientă pentru a face imaginile transportate de razele Chifor destul de clare pentru puterea de percepţie a ochiului. Astfel că alternativa era : potrivit bătrânului savant, mărirea intensităţii razelor Chifor, cu efect, posibil, nociv asupra organismului uman ; iar după opinia lui Bunea,sistemul de lentile însumate.
Ideea tânărului se dovedi bună. Montate în sistem, lentilele Bunea (profesorul fu acela care propuse denumirea, atribuindu-i asistentului paternitatea lor) erau, într-adevăr, apte să filtreze îndeajuns imaginile aduse de razele Chifor.
- Facem o încercare ! hotărî bătrânul, strângând ultimul şurub, în timp ce ajutorul său măsura, cu aparate delicate, distanţele focale. Totul părea cum nu se poate mai bine : generatorul funţiona, lentilele erau la locul lor, calculele ieşiseră perfect.
- Facem, dom’ profesor, răspunse, emoţionat, Bunea. Hai să vedem ce mai face neica Buru, colegul dumneavoastră.
În câteva clipe, peretele care despărţea laboratoarele celor doi savanţi dispăru. Ochilor uimiţi ai lui Bunea, apoi ai lui Chifor, li se înfăţişă imaginea lui Buru, care, împreună cu asistenta lui făcea…o temă importantă de “cercetare”. Activitatea lor nu fu tulburată de emisia de raze Chifor, dovadă ca acestea nu afectau în nici un fel simţurile. Aparatul perfect de spionaj fusese inventat.

- Cine-a făcut aşa? Sări ca ars profesorul Chifor,deranjat de la lectura ziarului.
- Nu ştiu, bărbate, ce-or face ăia de pe scara C. De câteva zile seaud tot felul de zgomote, zici că e război acolo! De fapt, astăzi parcă s-au mai liniştit, poate s-au mutat unii noi, sau, cine ştie …Of, dac-aş putea eu să mă uit prin perete!…
- Cum ai spus ? Dar dacă îţi arăt eu ce este dincolo ? răspunse, pe un ton maliţios, profesorul.
- Ce, ai inventat burghiul ?
- Degeaba faci mişto. Iţi aduc mâine de la laborator o Chi-Bun, cea mai grozavă maşină de spart pereţii, promise el. O invenţie trăsnet. Am muncit mult, eu cu Florea, dar cu asta am dat lovitura !
A doua zi, profesorul aduse aparatul acasă. Spre mirarea lui, însă, doamna nu îi acordă nici o atenţie.
- Las-o-ncolo de invenţie acum, e ceva interesant la televizor.
- Mai grozav decât maşinăria mea ?
- Ei, nu te supăra şi tu, e o emisiune în direct espre o familie, mai tare decât un film,e viaţă pe viu ! Ca la americani cu “Big Brother”.
- Bine că nu e viaţă pe mort ! bombăni soţul,apucându-se să monteze aparatul.
În câteva minute reuşi să pună la locul lor toate şuruburile, conectorii fură cuplaţi, măsurătorile efectuate, ştecherul băgat in priză … Dar doamna nu se mişcă din faţa televizorului pană când profesorul nu îşi manifestă autoritatea.
- Bine, bine, hai să vedem ce-ai mai făcut ! acceptă femeia.
Savantul îi potrivi dispozitivul optic in faţa ochilor, reglă generatorul şi apăsă butonul de pornire, aşteptând un semn de entuziasm din partea soţiei sale.
- Asta zici tu că-i invenţia secolului ? spuse însă, cu dispreţ, ea.
- Da, e o chestie fenomenală, e…
- E un nimic ! Spui că ai muncit o jumătate de an numai ca s-o montezi ? Halal ! Eu n-am muncit de loc şi am văzut exact acelaşi lucru ca aici.
- Unde ai ? …
- La televizor. De la familia asta transmite şi Pros-TV-ul…Şi mai ai curajul să spui că televiziunea e o prostie ! …





Vezi profilul utilizatorului

2 L'Invention la data de Lun Aug 02, 2010 7:06 am

L’INVENTION

- Si on accroît un peu l’intensité… on dirait que ça commence à…
- Professeur, cela pourrait être dangereux!
- Cela est dangereux! répondit l’homme plus âgé. Toute invention est dangereuse, même la nôtre nous fait courir un certain risque… mais la science est comme ça, elle exige parfois des sacrifices!
- Oui, répliqua le jeune homme, mais il n’est nul besoin de sursolliciter le générateur. On pourrait construire un appareil optique pour accroître la concentration ajoutée des lentilles, et cela sans prendre de risques!
Le professeur resta la main suspendue près de cet appareil si sophistiqué.
- De quoi?! … Comment?!… comment se fait-il que cette idée ne me soit pas venue? Oh, ma petite crapule, mais t’es un génie!
Visiblement ému par les paroles du vieux, l’assistant recommença à exposer son idée:
- Je crois que que nous pourrions construire une sorte de support optique … vous savez … pour mettre plusieurs lentilles … j’ai fait des calculs … leurs concentrations s’ajoutent.
- Oui, ce que tu dis a du sens, à vrai dire c’est très juste! Tu sais, si tu veux que je te mentionne comme co-auteur, tu me dessineras un petit schéma, puis tu iras aux ateliers et tu te feras faire l’appareil jusqu’à demain! Moi, je commence à préparer les lentilles… Allez, va-t-en, on se revoit demain!
Une fois resté seul, le professeur Chifor, se frotta les mains de contentement. Une véritable mine d’or, ce garçon, Bunea. Il l’avait remarqué déjà pendant les premiers séminaires de la première année d’étude. Il cherchait toujours des solutions inédites, en évitant d’imiter les autres. C’est vrai que part de ses idées étaient saugrenues, bizarres, peut-être venues trop tôt, mais la plupart se retrouvaient dans les nouveaux bouquins des professeurs universitaires. Quand il termina ses études, Chifor le fit embaucher à l’institut. Le salaire n’était pas fameux, comme dans l’enseignement supérieur, mais le jeune homme avait au moins la chance de faire des recherches, d’innover, d’inventer, de mettre en valeur ses idées. Et voilà que Bunea avait eu l’idée de l’appareil qui allait révolutionner la technique de ramasser les informations. Il ne sera plus besoin que des agents implantent des caméras et des microphones au risque de leur vie. Un simple ordinateur connecté à la Chi-Bun (ce sera le nom de leur appareil) et tout obstacle opaque deviendra transparent, et les images et les sons seront transformés en programme d’ordinateur. Le principe était simple: un générateur allait produire un nouveau type de rayons, inventés par Chifor. Comme les rayons Roentgen, les rayons Chifor pénétreront n’importe quel corps, quel que soit son état d’agrégation et sa formule chimique. De plus, ils seront capables de transporter des images et des sons, convertibles en signal électrique. Jusqu’à ce point, l’invention appartenait surtout au professeur. Mais voilà que Bunea avait découvert la capacité de l’oeil humain de percevoir les rayons Chifor à l’aide d’une simple lentille, qui devrait contenir une substance très spéciale, de son invention. Le jeune assistant avait beaucoup travaillé pour fabriquer la lentille, mais jusqu’à ce jour un problème n’avait pas encore eu de solution: celui de la saturation de bunite dans le verre. La concentration maximale n’était malheureusement pas suffisante pour rendre les images transportées par les rayons Chifor assez claires pour l’acuité de l’oeil. A ce moment l’alternative était: soit d’appliquer l’idée du vieux savant, celle d’accroître l’intensité des rayons Chifor, ce qui pourrait avoir des conséquences nocives sur l’organisme, soit, dans l’opinion de Bunea, le système de lentilles ajoutées.
L’idée du jeune homme s’avéra la meilleure. Une fois montées dans un système, les lentilles Bunea (c’est le professeur qui leur avait donné ce nom, en leur reconnaissant la paternité de son assistant) étaient, en effet, capables de filtrer suffisamment les images apportées par les rayons Chifor.
- On fait un essai! décida le vieux, en serrant le dernier écrou, pendant que son assistant mesurait, à l’aide d’appareils délicats, les distances focales. Tout avait l’air d’être OK: le générateur fonctionnait, les lentilles étaient à leur place, les calculs étaient parfaits.
- On y va, professeur! répondit Bunea, débordant d’émotion. Regardons un peu ce que fait monsieur votre collègue.
Dans quelques secondes, le mur qui séparait les laboratoires des deux savants disparut. Devant les yeux éblouis de Bunea, et puis de Chifor, se présenta l’image de Buru qui, avec son assistante était en train de … faire une importante “recherche”. Leur activité ne fut nullement troublée par l’émission de rayons Chifor, ce qui prouvait que ceux-là n’affectaient pas les sens. Le parfait appareil d’espionnage venait d’être inventé.

- Quoi?! Qu’est-ce que c’est? sursauta le professeur Chifor, dérangé dans la lecture de son journal.
- Ah, chéri, je ne sais pas ce que font les gens de l’autre entrée. Ça fait quelques jours que des bruits étranges se font entendre, on dirait qu’ils font la guerre. Au fait, aujourd’hui ils se sont devenus plus calmes. Ils ont peut-être aménagé, qui sait! Ah, si je pouvais regarder à travers les murs!…
- Qu’est-ce que tu dis? Et si je te montrais ce qui se passe de l’autre côté? répondit malicieusement le professeur.
- Tu auras inventé la perceuse, ou quoi?
- Tu n’as qu’à te payer ma tête. Demain, je t’apporterai de mon labo une Chibun, la plus fameuse machine a traverser les murs, lui promit-il. Une invention de tonnerre, on y a beaucoup travaillé, Bunea et moi, mais cette fois, ça y est!
Le lendemain, le professeur apporta son appareil à la maison. Mais, à son grand étonnement, sa femme n’y fit nullement attention.
- Je verrai ça plus tard, parce que maintenant je dois regarder la télé. C’est très intéressant.
- Plus que ma machine?
- Oh, et puis, te fâche pas. On donne une émission en direct sur une famille. C’est plus fort qu’un film, c’est de la vie vivante! Comme chez les Américains, avec leur Big Brother.
- Encore heureux que ce ne soit pas de vie morte, maugréa le mari, en se mettant au travail pour monter son appareil.
En quelques minutes, il réussit à mettre en place toutes les vis, les connecteurs furent couplés, les mesurements furent faits, la broche fut mise dans la prise de courant… Mais madame Chifor ne bougea de devant la télé avant que le professeur ne fît appel à son autorité.
- Ça va, ça va, allons voir un peu ce que tu as réalisé, accepta la femme.
Le savant plaça le dispositif optique devant les yeux de madame, régla le générateur et appuya sur le bouton, en attendant un signe d’enthousiasme de sa part.
- Tu appelles ça l’invention du siècle? dit-elle avec mépris.
- Mais oui, c’est quelque chose de grandiose, de…
- C’est trois fois rien! Et dire que tu as travaillé six mois rien que pour la monter! Peuh! Je n’ai pas levé le petit doigt et j’ai pu voir la même chose qu’ici.
- Mais où tu as…?
- A la télé, pardi! C’est de cette famille que la Sot-TV transmet … Et tu as le courage de dire que la télévision, c’est stupide!…

Vezi profilul utilizatorului

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus  Mesaj [Pagina 1 din 1]

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum