Asociatia Culturala Mileniul 3

Asociatia Culturala Mileniul 3 din Rosiorii de Vede este fondata de un grup de iubitori de literatura si alte arte, care incearca sa lupte impotriva eliminarii lecturii dintre preocuparile omului contemporan.


Nu sunteti conectat. Conectati-va sau inregistrati-va

Psihologie

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos  Mesaj [Pagina 1 din 1]

1 Psihologie la data de Dum Aug 01, 2010 9:07 am

PSIHOLOGIE

- Dom’ director, s’trăiţi, l-am adus p’ăsta, că…
- Ce-i, mă, Gică, avea traista plină?
- Avea, s’trăiţi! Vro două pulpe! Şi, ce mi-am zis, ia uite, domne, de ce nu ne creşte dom- director
salaru’! Şi l-am adus!

*

Astfel de scene se petreceau zilnic în biroul doctorului Bilau, directorul abatorului Chickabat S. A. Portarii depistau mereu câte un salariat care voia să iasă cu sacoşa plină. La început, doctorul se înfuria, hoţul era anchetat cu toată severitatea şi, cu toate că încerca să scape fie cu linguşeli, fie ameninţând cu sindicatul, nu găsea niciodată îndurare. Cu timpul, doctorul a devenit mai blând, renunţând să-i mai concedieze pe infractori, ba chiar încerca să afle motivul pentru care producţia era dijmuită.
Dialogul era, însă, dificil. Conoscând intransigenţa directorului, oamenii prinşi “cu mâţa-n sac” nu voiau să se lase păcăliţi de tonul, acum conciliant, al şefului lor.
Iar furturile continuau, spre disperarea doctorului Bilau, dar şi al cinstiţilor nea Gică şi nea Petrică, cei doi portari care nu aveau acces la halele de producţie.


*

- Domnilor, aşa nu se mai poate! atacă directorul în deschiderea şedinţei consiliului de
administraţie. Nu mai spun că se pierde o parte din profit, dar asta e o adevărată lovitură adusă autorităţii noastre. Aştept propuneri.
- Să-i dăm pe mâna poliţiei, mama lor de hoţi! strigă economistul Pandelescu, şeful secţiei
Desfacere.
- Îi dăm, domne, îl linişti Bilau. Dar dacă-i băgăm pe toţi la închisoare rămânem fără oameni, că
se sperie toată lumea şi nu se mai angajează nimeni la noi. Nu, trebuie să găsim ceva mai uman…
- Dar dacă în loc să-i pedepsim îi convingem să nu mai fure? spuse, timid, tânărul tehnician
Dima.
- Bine-ar fi dac-am putea…suspină Bilau. Dar cum?
- Sa convocăm o şedinţă, se auzi glasul, şi mai timid, al lui Dima. Să le explicăm…
- Ce să le mai explicăm? Să chemăm poliţia! se răţoi Pandelescu.
- Dar dacă..îngăimă iarăşi Dima, să angajăm un psiholog…adică…
Propunerea prinse imediat, consiliul de administraţie o votă în majoritate – Pandelescu rămânând
adeptul forţei – iar directorul îşi asuma sarcina de a o duce la îndeplinire.

*

Ioana Voicu apăru la abator într-o luni dimineaţă. O primi Pandelescu, Bilau fiind în acel moment convocat în capitală, la Adunarea Generală a Actionarilor.
- Am înţeles cine sunteţi, domnişoară, dar vreau să vă spun că, personal, nu sunt de acord cu
prezenţa dumneavoastră aici, pe care, din păcate, n-am putut-o împiedica. Deci, iată…

*
Tânăra specialistă în psihologie se integră imediat în colectiv. Fără a se arăta şocată de priveliştea oferită de activitatea abatorului, ea reuşi să-i provoace la dialog pe toţi lucrătorii, de la cei care luau viaţa nevinovatelor găini şi a mult mai nevinovaţilor pui, până la cei care ambalau şi pregăteau pentru transport şi vânzare produsul finit. La început, nimeni nu voia să admită existenţa fenomenului pe care Ioana îl descria ca “aproprierea de foloase necuvenite”. Dezarmaţi, însă, de vocea caldă şi tonul calm al psihologului, oamenii îşi goliră, încet, încet, sacul cu mărturisiri.

*

- Aşa că, domnilor, propun următorul plan de măsuri…îşi încheie Ioana Voicu intervenţia,
depunând un dosar pe biroul directorului.
- Credeţi că vom ajunge la rezultatul dorit? întrebă doctorul.
- Aceasta este convingerea mea, răspunse blonda specialistă.
După ce răsfoi, îngândurat, dosarul, Bilau ridică privirea.
- Domnişoară, noi vă mulţumim pentru colaborare. Credem că aţi făcut un lucru bun pentru firma
noastră şi, cu inima împăcată vă înmânăm cecul cu onorariul dumneavoastră, aşa cum ne-am înţeles…şi, de asemenea, dacă sunteţi de acord, noi ne-am gândit să vă oferim un mic dineu…astă seară, la Casa Coloanelor…Ceva prietenesc, poate şi ca o bază de colaborare pentru mai departe…Vom fi noi, consiliul de administraţie şi dumneavoastră.

*

- Dom’ director îşi cere scuze că n-a putut veni, spuse Pandelescu în loc de “bună seara”. L-a
chemat prefectul, n-avea cum să refuze.
- Dar domnul Dima?
- Dima? Timid cum e, nici nu mă aşteptam să-l văd aici…Dar să luăm loc…
Deşi se desfăşura ‘en petit commité’, dineul fu deosebit de reuşit. Pandelescu pricepu, în sfârşit, de
ce inteligenţa, şi mai ales a unei tinere şi frumoase specialiste, este superioară forţei brute.
- Bieţii oameni, ei fură de nevoie, iar eu voiam să-i dau pe mâna poliţiei…
- Dacă vă spun…mi-a explicat unul că are copil mic, nevastă-sa n-are serviciu…trebuie să
mănânce şi ei ceva.
- Totuşi, oamenii ăştia au salariu.
- Unul foarte mic.
- Asta-i posibilitatea pe care-o avem.
- Ştiu, dar…faceţi puţin socoteala. Cu cât cumpăraţi un pui viu de la producător? Cu cât îl vindeţi
după ce-l tăiaţi? E o diferenţă de vreo 150 – 160 %?
- E, dar
- Staţi puţin, ştiu, se plătesc atâtea angarale. Dar tot rămâne, să zicem, un 80 %. Nu?
- Cam atâta, recunoscu economistul.
- Vedeţi? Unde se duc banii ăştia? La patron! Credeţi că muncitorii nu-şi dau seama de ce turcul
umblă cu Mercedes, iar ei cu bicicleta?
- Asta e adevărat. Mie nu-mi ajung banii să-mi repar nici măcar amărâtul ăla de Oltcit cumpărat
pe vremea lui tovarăşu’.
- Aia e! Turcul are vilă în Cartierul Sud. Dumneavoastră unde staţi?
- Cu părinţii, la bloc, în Drapelul Albastru. Noroc că nu sunt însurat, că altfel…
- Şi-i mai înjuraţi pe săracii muncitori? Vedeţi că au motive să fure?
*

Pandelescu se gândi mult la această discuţie.
- Are dreptate tipa…Al naibii de turc…şi Bilau care-i cântă-n strună…Să zici că voiam să-i bag
la zdup pe ăia, săracii…
După câteva zile, vârstnica mamă a economistului rămase cu gura căscată când văzu un pacheţel cu
ficăţei pe masa din bucătărie. Fără să comenteze, ea pregăti un paté gustos, din care fiul ei, însă, nu ajunse să se înfrupte. În acea seară trebuia să ia cina în oraş, împreună cu o colaboratoare a firmei.

*

- Ai avut dreptate, se confesă economistul. Mai mult fură turcul de la noi decât noi de la el.
Trebuie să-ţi mărturisesc că astăzi mi-am călcat pe inimă şi am luat şi eu nişte ficăţei.
- Ai văzut că?…replică Ioana Voicu. Nişte ficăţei…nici nu se văd faţă de ce ia turcul, dar părinţii
tăi probabil că s-au bucurat. Atâtea procese de conştiinţă…zău, cât sunt eu de psiholog, nu pot să înţelg…

*

A doua zi, doamna Pandelescu găsi în frigider doi pui. Îi fripse în cuptor, spre deliciul întregii familii.

*

- Radule, mamă, ce să fac cu atâta carne de pasăre?! îl întâmpină doamna Pandelescu pe fiul ei
care tocmai scotea din servietă două pungi cu pulpe. Voi, de câteva săptămâni nu mai mâncaţi aşa ceva, tanti Geta şi nenea Nelu s-au săturat şi ei, frigiderul e plin…Mai bine nu mai aduce!
- Cum adică? Şi să-l las pe tâlharul ăla de Osman să se îngraşe pe spinarea noastră?

*

- Da, înţeleg, spuse în aceeaşi seară Ioana Voicu. Dacă vrei, îţi explic ştiinţific, chestia asta se
numeşte…
- Lasă, nu-mi mai spune. Dar e păcat să nu-l mai pedepsim pe Osman! Vreo idee aşa, mai
ştiinţifică, n-ai tu?
- Ce să-ţi zic? Şi eu m-am cam scârbit de pasăre…Mai e doar fratele meu, care ţine regim şi nici
nu mănâncă altceva. Şi de fapt îi şi place pieptul fript.
- Da? Gata, mâine îi aduc o sacoşă plină!

*

- Dragul meu, Marian îţi mulţumeşte pentru piepţii de ieri, zice că parcă au fost mai fragezi decât
data trecută.
- Îi mai aduc.
- Dar nu-ţi e frică să…scoţi mereu din abator?
- Cine îndrăzneşte să mă controleze pe mine? Păcat doar că nu pot să-mi pornesc Olcitul, aş pune
mai multe în portbagaj. Ia să nu se mai umfle turcul ăla pe munca noastră!
- Dar ce are Oltcitul tău?
- E stricat, iar eu n-am bani să-l repar.
- Ai putea să vinzi carne.
- Iubito, eu sunt om cinstit. Cum să fac bani din munca altora? Să fur, ca Osman? Eu nu vreau
decât să-l pedepsesc pe patron!
- Da, da, cunosc… e un fenomen psihic decris şi de…dar n-are rost să-ţi ţin cursuri. Îţi spun doar că gândeşti absolut normal. Ăăă…mă gâdeam…nu vrei tu să-ţi împrumut Dacia lui tata, ca să ai cu ce să mergi la serviciu? Că el şi aşa e pensionar, nu mai merge nicăieri…
- Bună idee, aş putea să pun în ea câte-o navetă de plastic plină cu pui şi cu produse. Numai
Marian să poată să mănânce tot ce-o să-i aduc!

*

Secretara dădu buzna în biroul directorului Bilau.
- Dom’ director, a apărut în ziar!
- Povestea cu?…
- Da, să vă citesc: “Poliţia ne informează. S-a început urmărirea penală împotriva patronului
rotiseriei VOIMAR. Acesta, numitul Voicu Marian, împreună cu sora sa Voicu Ioana şi cu concubinul acesteia, numitul Pandelescu Radu, au găsit un mijloc original de aprovizionare cu materie primă…”

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
22.04.2002

Vezi profilul utilizatorului

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus  Mesaj [Pagina 1 din 1]

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum